The Wonder, un nou film Florence Pugh care a început să fie difuzat astăzi pe Netflix, nu este tocmai un ceas vesel de sărbători.
Această nouă dramă istorică – care se bazează pe romanul cu același nume al lui Emma Donoghue, care a adaptat și scenariul – spune povestea unei asistente engleze pe nume Lib (interpretată de Florence Pugh), care este trimis într-un sat rural în 1862, Irlanda pentru o slujbă de îngrijire foarte neobișnuită. Ea a fost rugată de Biserica Catolică să „vegheze” o tânără, Anna O’Donnell (Kíla Lord Cassidy), care susține că nu a mâncat de patru luni, din ziua în care a împlinit 11 ani. Biserica Catolică, în căutarea unei persoane de bună credință miracol, vrea ca asistenta Lib să o observe pe Anna pentru a determina dacă spune sau nu adevărul.
Regiat de Sebastián Lelio, filmul se deschide cu un mesaj: „Oamenii pe care urmează să îi întâlnești, personajele, cred în poveștile lor cu devotament deplin.” Nu este tocmai un mesaj „aceasta se bazează pe o poveste adevărată”, dar este suficient pentru a stârni interesul publicului pentru povestea din viața reală care a inspirat filmul. Citiți mai departe pentru a afla mai multe despre povestea adevărată The Wonder.
The Wonder se bazează pe o poveste adevărată?
Nu, în sensul că niciunul dintre personajele din filmul sau cartea The Wonder nu se bazează pe oameni reali. Nu a existat niciodată o adevărată Anna O’Donnell sau un adevărat Lib Wright. Cu toate acestea, conceptul de Minunea se bazează pe fenomenul real al „fetelor care postesc”, care erau fete tinere în epoca victoriană care pretindeau că pot trece perioade de timp incredibil de lungi fără a avea nevoie de mâncare.
Care este povestea adevărată The Wonder și cine este Sarah Jacobs?
Sunt raportate multe cazuri de fete care postesc, inclusiv Sarah Jacob, o fată galeză care a susținut că nu a mâncat de când a împlinit 10 ani. Povestea lui Jacobs se suprapune semnificativ cu scenariul The Wonder; patru asistente engleze au fost trimise să-l supravegheze pe Jacobs pentru a vedea dacă familia spunea adevărul. Conform raportul din 1870 al procesului părinților lui Sarah Jacob, „s-a afirmat fără teamă că pentru doi ani, nicio mâncare nu i-a trecut pe buzele ei, credincioșii s-au oprit să întrebe și au plecat să vadă minunea vie”, ceea ce ar putea sugera că de acolo și-a luat titlul autoarea Emma Donoghue. Ca și în film, Jacobs a murit sub supravegherea asistentelor, care le-au rugat părinților să-și hrănească fiica. După moartea ei, oficialii au concluzionat că Jacobs trebuie să fi furișat cantități mici de mâncare, înainte de ceas. Spre deosebire de film, însă, părinții s-au confruntat cu acuzații de omucidere din culpă.
Aceasta fiind spus, în ciuda asemănărilor dintre povestea lui Sarah Jacobs și cea a Annei O’Donnell din The Wonder, autoarea/scenarista Donoghue a spus că Povestea nu se bazează pe un caz anume de post. „M-am inspirat din detaliile multor dintre aceste cazuri [realizate]”, a spus Donoghue într-un interviu din 2016 pentru NPR. „Dar aceasta este o poveste complet inventată.” Donoghue a continuat spunând că a plasat povestea în Irlanda (spre deosebire de Țara Galilor, de unde era Jacobs), pentru a juxtapune decizia de a înfometa un copil cu realitatea foametei irlandeze.
Totuși, este sigur să spunem că povestea reală a lui Sarah Jacobs a fost o inspirație semnificativă pentru The Wonder. Poți fi liniștit știind că adevărații părinți din această poveste se confruntă cu consecințe.
